Da. Sunt o distrusa. Ma las la pamant, la fel cum cel mai usor vant zguduie o floare, da, asa'i. Singura chestie e ca suferinta asta notorie ma indeamna sa scriu.
Si acum ca am inceput, am un blocaj ciudat. Mi'e frica de ce gandesc la lucruri faine, care se transforma, intr'un tarziu, in chestii naspa.
Apoi ascut muzica si muzica era lurcu cel mai tare pentru el, asa ca ma gandesc la toate versurile pe care le ascult si tot la acel punct ajung cand creierul meu creativ face sinapse cu inima si nu'mi prea iese partea cu ganditul normal.
Am nevoie de ajutoor. Oricine, va rog